La 20 aprilie 2023, consiliul local Aghireșu (11 sate) decide să înființeze un serviciu de gestionare a câinilor fără stăpân, dar nu numai atât. Într-un document masiv, cu 24 de pagini și multe greșeli de scriere și redactare, se consemnează și alte decizii:
se naște și se aprobă regulamentul de organizare-funcționare a serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân din comună;
se aprobă un „studiu” pasămite realizat de administrația locală, care arată că acest serviciu trebuie încredințat unui operator privat;
se aprobă și caietul de sarcini pentru viitoarea licitație și se redactează contractul cadru dintre cele două entități, administrația publică și viitorul furnizor al serviciului.
Într-o lume obișnuită, documentele și deciziile de mai sus ar arăta că administrația publică a comunei a cheltuit timp, resurse și competență ca să se documenteze asupra problemei, să o înțeleagă și să-i găsească cea mai bună rezolvare, să elaboreze procese și regulamente, ba chiar să realizeze un studiu care să fundamenteze acțiunea. În realitate, toate aceste documente arată că acțiunile sunt deja stabilite, iar ele trebuie justificate (puse la adăpost) cu hârtiile cerute de lege. Responsabil pentru toate acțiunile viitoare este numit viceprimarul, Gheorghe Both.
Zis și făcut, câteva luni mai târziu, viceprimarul Both semnează un contract cu un operator privat. Acesta din urmă va primi 900 lei (180 euro) pentru fiecare câine „ridicat” din comună, respectiv 45.000 lei în total/ 9000 euro, fiindcă contractul zice că sunt de „ridicat” 50 de câini, nici mai mult, nici mai puțin. Deocamdată.
(De altfel, toate documentele înfrățirii public-private abundă de acest vocabular hingheristic, în profundă disonanță cu prezentul: câinii sunt numărați cu bucata, ei sunt „ridicați”, „capturați” și „gestionați” etc.) Dacă primăria va solicita aiurea „ridicarea” unui câine, adică în alt moment decât alege operatorul, câinele ridicat va costa cu 50% mai mult, adică 1350 lei. Tot o bucată.
Operatorul privat este nimeni altul decât «asociația» „Adăpostul meu”, din județul Alba și având un adăpost de câini în satul Lancrăm. Pun ghilimele de câte ori scriu că această entitate e o asociație - deci un ONG apriori „bun” - fiindcă povestea ei e aceasta: a fost o vreme când și un SRL putea face contracte de „gestionare” a câinilor cu primăriile. Cu chiu, cu vai, legea s-a schimbat și trebuie acum să fii ONG ca să te poți ocupa de câini. Nici o problemă. Familia Martin, cu tatăl și fiul medici veterinari și angajați superiori ai DSVSA Alba, dar și proprietari a două cabinete veterinare care hinghereau deja din bani publici, înființează ONG-ul numit dulce „Adăpostul meu”. Deși nimeni din familie nu are vreun trecut ONG-istic, deși nu există nici un fel de comunicare publică a acestei entități, deși ea nu are website, pagini de social media și deci e practic nonexistentă, devine peste noapte partener contractual al zeci de comune din Transilvania, exclusiv pentru „gestionarea” câinilor. Știu din experiența TAC.social cât de greu ajungi să discuți cu un primar despre câini. Cum nu-l găsești, nu are timp, nu este. Cum râde ca prostu-n târg, cum nu înțelege nimic despre sterilizarea câinilor, cum întotdeauna sunt de vină oamenii, cum nu sunt niciodată bani. Cum nici când sunt, nu se poate. De-asta numărul contractelor familiei Martin te amuțește, ca și promptitudinea semnării contractelor, ca și acoperirea incredibilă: aproape nu e comună în Transilvania care să nu aibă contract cu familia de hingheri Martin. Dezamăgirea mea supremă: chiar și comuna Ciugud, celebră pentru management înțelept și realizări locale e unul din clienții Martin-ilor. Sunt cam trei ani de când am început discuții prietenoase și spornice cu comuna Ciugud, despre campanii de sterilizare și programe de educație. Corespondența și relația s-au oprit brusc, n-am aflat niciodată de ce.
Componența „Adăpostul meu”:
● dr. Ioan Martin senior, medic veterinar, tată și soț, fost șef DSVSA Alba
● dr. Ioan Martin junior, medic veterinar, fiu, fost director repetat al DSVSA Alba, văr de președinte PSD Alba
● Angela Martin, soția seniorului, consilier juridic la Prefectura Alba
● Diana Olivia Martin, soția juniorului, nora seniorilor
● Goron Arsante, n-a auzit nimeni de el
Valoarea totală a contractelor, adică câți bani publici intră în conturile familiei Martin, dar, neîndoios, și în cele ale protectorilor săi: 4.563.680 lei, adică 912.736 euro (2017-2024), din 159 de achiziții înregistrate pe platforma SICAP.
Aceste înfrățiri contractuale ar fi imposibile fără protecția explicită sau tacită a următorilor actori:
DSVSA Alba
ANSVSA București
Colegiul Medicilor Veterinari din Alba și cel central, din București
primăriile și consiliile locale care fac contracte cu „Adăpostul meu”
noi înșine
Primar la Aghireșu e domnul Sorinel (așa îl cheamă) Lehene. Cum se vede din fotografii, trebuie că-i o forță regională a Partidului Național Liberal. Eu zic că orice primar care tolerează astfel de contracte e un ticălos. Orice comunitate care tolerează astfel de primari și astfel de cheltuială a banilor publici e o comunitate tălâmbă. Nici aici nu e vreo înflăcărare, lucrurile sunt simple: orice primar ne poate chema pe noi sau orice altă asociație cinstită, în campanii de sterilizare. O sterilizare costă, cu noi, de la 300 la 450 lei. 900 de lei pe hingherit sau 300 lei pe medicină veterinară socială? Ea, sterilizarea, nu numai că e obligatorie legal, nu numai că scapă comunitatea de sute de pui născuți de o cățea, dar mai aduce și următoarele:
PENTRU CÂINE
Sănătate pe termen lung, fără tumori mamare și infecții ale uterului;
Vaccinare, deparazitare, ieftină sau gratuită, în funcție de fondurile noastre;
Chirurgie măiastră a altor probleme descoperite odată cu sterilizarea: tumori, hernii etc. Mană cerească pentru câinii de la țară, care nu chiar știu cum arată un veterinar și, când află, nu-l află pe cel mai iscusit la animale de companie.
PENTRU OM
Înregistrarea câinelui în RECS, obligatorie legal, iluzie în realitate.
Un dram de educație despre îngrijirea animalului
Scutirea de aruncat puii în râu, lăsatul lor în șanțuri, otrăvit, sucit gâtul când e mic. N-o fi mare lucru, poate, dar noi zicem că nici pentru om nu-i plăcut să facă asta o dată, de două ori pe an, când îi fată cățeaua, oricât de verde român este și gospodar.
Respectul și considerația cu care îi tratăm pe oamenii pacienților noștri. N-o fi nici asta mare lucru, dar, în balanță cu hingheritul, eu zic că se pune.
PENTRU COMUNITATE
Enormă economie la bugetul satului
Siguranță și umblare plăcută pe străzi
Decență. Civilizație. CIVILIZAȚIE, oameni buni!
Orice primărie ne poate scrie liniștită la hello@tac.social că ne vrea lângă ea (inclusiv primăria Aghireșu, că nu suntem ranchiunoși), pentru astfel de campanii, adică gesturi de civilizație și bună credință. Aici am explicat minuțios cum se face treaba.
Iar acum, alte date simple, tradiționale: primar@aghiresu.ro
Primar Aghireș: Sorinel-Gelu Lehene, PNL
Salariu din bani publici, contra management viață a comunității: aprox. 7600 lei/ lună
1 calitate suspect în dosar penal (2019)
3 terenuri în posesie
3 terenuri vândute în 2022-23
2 apartamente
1 mașină
1 soție lucrătoare (tot) la stat, Direcția de asistență și protecție socială, Cluj-Napoca
Viceprimar Aghireș: Gheorghe Both, UDMR
Salariu lunar: aprox. 5500 lei
Pensie lunară: aprox. 3250 lei
1 calitate suspect în dosar penal (2019)
1 suspendare carnet de șofer pentru condus beat
3 terenuri
1 apartament
1 mașină
2 spații comerciale, 1 mașină, 1 apartament și 1 magazie dispărute din declarația de avere din 2019, dar 0 lei în conturi
probleme mari cu ortografia
Istoria familiei Martin în contractele publice cu administrații locale transilvănene, așa cum a fost consemnată de presă de-a lungul timpului:
Alba24.ro, Cristian Panu, ianuarie 2023
Unirea, ianuarie 2021
Alba24.ro, decembrie2019
Adevărul, Dorin Țimonea, iunie 2018
Tatăl administrează, fiul controlează. Afacerea câinilor vagabonzi din Alba, „adjudecată” de familia şefului Direcţiei Sanitar-Veterinare
Alba24.ro, iunie 2018
Unirea, Ioana Raluca Sfârlea, aprilie 2017
Sebeș Info, 8 februarie 2017